Începuturile serviciului de ambulanță
Încă din 1870 Dr. Carol Davila organizează o Ambulanță pentru ajutorul răniților în cadrul "Societății Internaționale de Ajutorare a Răniților". Alături de numeroși medici și studenți români au luat parte la această Ambulanță medicul prahovean Lupu Erinan din Ploiești, pe atunci la Paris, iar în 1871, simpatizând comuna din Paris, dr. Lupu se înrolează pe ambulanțele de asistență publică acordând îngrijiri medicale comunarzilor.
În Statutul elaborat de C. Davila era sarcina "ca prin toate mijloacele posibile să se acorde ajutorul cuvenit răniților și bolnavilor de pe câmpul de luptă în Ambulanțe și Spitale".
Războiul de Independență
Abia constituită Crucea Roșie din România a trimis o Ambulanță în Serbia, care a îngrijit răniții. În războiul de Independență din 1877, Carol Davila a organizat 2 Ambulanțe cu câte 3 secții. Crucea Roșie din Prahova, alături de unele Comitete "independente" și "Comitetul Doamnelor" din Ploiești, au adunat fonduri pentru o Ambulanță, un Spital pentru răniți de 200 paturi la Ploiești iar Spitalului Boldescu i se mărește numărul de paturi.
La 2 Mai 1877, în timpul războiului de independență a României Dr. C. Istrati scria: "[...]din aceste considerente, mai ales din considerații care privesc caracterul meu personal, m-am hotarât sa intru în Campanie ca medic ambulant, dar mai potrivit ar fi să intru în Ambulanța Crucii Roșii de la noi."
Dezvoltarea asigurărilor sociale
Dintre 1912 până în 1933 asistența medicală curativă -profilatică avea forma asigurărilor sociale. În 1930 imobilul Casei de Asigurari Sociale din Ploiești s-a marit printr-o noua clădire. În 1933 prin Legea unificării asigurărilor sociale s-a construit cladirea din strada Praga în Ploiești. În 1949 s-a facut unificarea Asigurărilor Sociale cu Ministerul Sănătății, luând ființă o formă de bază a asistenței medicale. Exista un Dispensar Medical Central, încadrat cu doi medici pentru bolnavii la domiciliu netrasportabili.
Perioada celui de-al Doilea Război Mondial
În urma bombardamentelor americane spitalele din Ploiești au fost evacuate în județ, iar la Ploiești au rămas servicii pentru acordarea de ajutor în caz de urgențe. În aprilie 1944 prof. Dr. Tomescu, Ministrul Muncii Sănătății si Ocrotirii Sociale se adresa Dr. Popescu- Craiova, medic șef al județului Prahova recomandându-i printre altele masuri organizatorice în perioada bombardamentelor.
Dintr-un "Memoriu de lipsuri și propuneri întocmit de Serviciul Sanitar Ploiești (Dr. G. Caluschi) reiese că după cel de-al doilea razboi mondial in 1944-1945: "avem nevoie de cai și furaje pentru salvări, repararea acestora și procurarea unei autosanitare pentru accidente".
La acea vreme (1945) Serviciul Sanitar al Municipiului Ploiești dispunea numai de 3 salvări hipomobile și o Salvare Automobilă deteriorată. Se solicita repararea autosanitarelor hipo si procurare de cauciucuri. De asemenea procurarea a încă a unei autosanitare bune pentru organizarea unui serviciu de salvare.
Stația de Salvare a Regiunii Ploiești
Din 1949-1968 Stația de Salvare a Regiunii Ploiești (care cuprindea județele Prahova, Buzău si Târgoviște) a funcționat la Ploiești. Fiecărui spital i se repartizase câte o autosanitară. Din 1968 a devenit Stație de Salvare Județeană, iar din 1974 a fost subordonată Spitalului Județean Ploiești.
La 1 Iulie 1956 județul Prahova avea 624000 locuitori pe când în 1969 avea 743000 de locuitori. La 1 iulie 1968 județul Prahova avea 730055 locuitori din care 300328 în municipii și orașe, 61 195 în comune suburbane și 362552 locuitori în comune.
Reglementări privind transportul medical
Prin 1954 prin Ordinul Ministerului Sănătății (MS) nr. 99683 se preciza categoriile de bolnavii care beneficiau de gratuitatea transportului. De asemenea MS comunica unitățișor Sanitare Județene Ordinul 600/1 din 1 august 1954 preciza prin:
"Art. 1. Pentru bolnavii care trebuie internați în unitățile sanitare se face de către unitatea sanitară care a dispus internarea, circumscripției, dispensar, Policlinică menționând biletul de trimitere ce se dispune internarea și că are dreptul la transport gratuit."
"Art. 12. Pentru cazurile prevăzute de Regulamentul de organizare și Functionare a Serviciului de Salvare se va cere aprobarea de la acest serviciu. Acolo unde nu există mijiloacele de mai sus, se va apela la transportul de tracțiune animală."
În urma deciziei nr. 431/1973 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Prahova, aflăm că Stația de Salvare a intrat în structura unităților medicale din județ.
Dotări cu tehnologie modernă
Tot în 1973 Stația Județeană de Salvare a fost dotată cu aparate de radio-recepție care s-au montat pe o parte din autosalvări și la sediul Stației. Dispecerul de serviciu de la Stația de Salvare comunica direct cu autosalvările de pe teren pentru a se deplasa imediat la locul unde se solicita asistența, scurtând timpul de intervenție.
În 1979 și Salvarea din Orașul Vălenii de Munte a fost dotată cu o stație de emisie recepție, realizând legatura operativa cu mașinile aflate la punctele de intervenție.
Performanțe și realizări
În articolul "Secvențe din județ la cumpana dintre ani (1985/1986)" se arată ca Stația de Salvare Ploiești sub conducerea Dr. Leonard Corodea, Directorul Stației, împreună cu 8 cadre medii sanitare, au venit în ajutorul a 33 de suferinzi.
În darea de seamă pe anul 1987 a Consiliului Oamenilor Muncii a Direcției Sanitare a Județului Prahova se arata că: "...personalul medico-sanitar încadrat la Stația Judeteană de Salvare, a dovedit preocupare pentru asigurarea cu promptitudine a asistenței medicale de urgență la solicitari acordând un număr de 44779 tratamente de urgență din care 5698 tratamente la domiciliu copiilor 0-1 an și transportând un număr de 73452 bolnavi accidentați, lehuze, copii etc."
(Materiale culese din revistele vremii de dl. dr Dr. Ioan Neagu)
Flota modernă de ambulanțe
Serviciul de Salvare Prahova dispune astăzi de o flotă modernă și diversificată de ambulanțe, echipate cu tehnologie de ultimă oră pentru asigurarea celei mai bune îngrijiri medicale de urgență.
